Primul salariu nu se uită niciodată

Primul salariu nu se uită niciodată, însă n-are cine-l lua

În timp ce unii fug de responsabilitate, mulți o caută cu lumânarea. La început voluntariat pentru cine se nimerește părinți/bunici/frați, iar mai târziu apar alte nevoi și banul se transformă în mană cerească. Indiferent de cale, concluzia se menține: independența financiară nu vine din cer și banii nu se xeroxează acasă. Și cum cerșitul la părinți iese din schemă, încă mai sunt destui „fraieri” care aleargă după un loc de muncă cinstit. Au fost și șmecheri care au fentat gravitația alegând căi mai simple, însă când se aude că au sărit gardul la „mititica” hormonii se potolesc și libertatea devine brusc importantă.

Astăzi tineretul se bucură de alte privilegii. Se poate profita din plin de această lege nescrisă în care au voie să locuiască cu părinții (ani fără număr), să încaseze propria indemnizație lunară și cordonul ombilical să putrezească la Sf. Așteaptă.

Probabil lenea/dependența/(ne)știința îi îndeamnă pe mulți să stea cu mâna întinsă, lipiți ca un adeziv de cardul celor care le-a dat viață sau poate că părinții nu pot accepta că le-a crescut progeniturile și trebuie să-i elibereze din lesă.

Devine contagios să vezi că se poartă lipsa interesului pentru școală, tinerii nu au planuri de viitor și nu le pasă. Știți de ce? Totul li se cuvine, nimic nu se pierde! Sila cu care se deplasează mare parte din ei ne poate duce cu gândul la un program special pentru cei care n-au curaj să se integreze în societate. Chiar nu se simt motivați. De ce să o facă? Timpul trece, banul curge automat din fântâna maternă/paternă.

Decât să promoveze dusul la muncă cu sloganuri de genul: „Scapă de dă și mie, învață o meserie” mai bine le dau ajutor pentru trezire la realitate, în fond nu-i ușor să ieși din uterul mamei fix la 18 ani, scoți capul în lume și spui: nnțțțț, mai stau vreo 10-15 (ani), nu-mi place. 🤣🤣

Asta înseamnă să ai opțiuni și să nu te maturizezi vreodată. Vinovați: ei sau părinții? Oare cine constată că s-au maturizat prichindeii?

„O călătorie de o mie de leghe începe cu primul pas”

În momentul în care părinții vor îndrăzni să avanseze, atunci prin puterea exemplului generațiile următoare vor evolua. Decât să cumpere fericirea progeniturilor cu carduri nelimitate, mai bine petrec timpul împreună, îi înțeleg și le dau sfaturi despre ceea ce pot face prin propriile forțe.

Reclame

Un comentariu

  1. Cumva de la ideea asta cred ca a pornit si toata problema cu generatia snowflakes. Parintii isi protejeaza mult prea mult progeniturile, uitand ca acestia trebuie sa ajunga niste barbati responsabili cu capul pe umeri.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.