Apropiații mă întreabă câți BANI câștig din blogging ... și rămân stupefiați când le spun că-mi ies doar OCHII din cărți

Apropiații mă întreabă câți BANI câștig din blogging … și rămân stupefiați când le spun că-mi ies doar OCHII din cărți

Un adevăr la care mulți nu se așteaptă, dar este cel corect pentru că din RECENZIILE DE CĂRȚI NU SE CÂȘTIGĂ BANI. În blogging oferi timp, energie, idei și dacă ai aspirații magice aduci inclusiv cardul familiei în schemă.

Cei care și-au făcut planuri să câștige bani din blogul de carte, se înșeală amarnic, se îmbată cu apă rece pentru că vor primi în mare parte sare-n ochi și multeeeeee MULȚUMIRI. Editurile plătesc în CĂRȚI pentru promovare, nu vin cu bonus pentru serviciile prestate, din contră, pretind destule (recenzie la cărți, comunicate de presă, distribuiri frecvente la noutăți/promoții).

Și dacă se poartă promovarea în culcare și-n sculare, în schemă intră și autorii care-și doresc să iasă din anonimat și să-i descopere cititorii.
Din cauza ciupercuțelor apărute peste noapte, blogosfera a fost invadată de ‘n bloggeri care nici n-au scris 3 articole și deja vor mocăciuni.

Nu-i condamn, însă în disperarea lor sunt destui autori care acceptă să le ofere cărți pentru a le alimenta pasiunea. Ceea ce iese din acest context sunt nemulțumirile care apar tot de la autori generalizând că bloggerii de carte sunt cerșetori.
Dacă acea parte care acuză s-ar gândi mai bine ar constata că cerșeala aceasta nu se întinde la toată blogosfera și nu toți bloggerii de carte sunt niște acrituri care le-au stricat tonusul.

De vină nu sunt bloggerii care apar, ci cei care nu le verifică activitatea înainte de a le băga cărți pe gât.

Ce vină au aceste persoane care s-au trezit în mirajul cărților cu dorința de a câștigă ceva?

EI VOR SĂ CITEASCĂ CEVA GRATIS, NU SĂ VĂ FURE MUNCA!

Din moment ce bani nu ies, măcar ochii să le iasă din cărțile acelea care pică din când în când.

Am văzut atât de multe postări ale cititorilor/bloggerilor/autorilor care vor să se facă cât mai multă reclamă autorilor români contemporani.

Fraților, autorii au promovare și dacă nu au, găsesc ei o cale să trimită la nu știu câte bloguri ca să le citească capodoperele.

Ceea ce nu pot înțelege ambele părți este că amatorii, bloggerii cerșetori au dreptul la o opinie personală.
Și dacă tot s-a gândit cineva să scrie despre capodopere, măcar să ACCEPTE că pot exista și păreri contra, nu doar lapte și miere printre file.

Faptul că o carte a fost menționată pe un blog, asta înseamnă reclamă, inclusiv dacă este una NEGATIVĂ. Gratuitatea nu se traduce ca fiind obligatoriu la pachet cu scrisul de bine.

Din ce am observat, mare parte din autorii care oferă cărțile, se așteaptă ca pe lângă manuscrisul în valoare de 20-50 lei să îi mulțumești cu o recenzie trăznet, un interviu de zile mari și dacă se poate să îl menționezi de fiecare dată când faci o selecție de cărți. În realitate ar trebui ca ambele părți să realizeze efortul depus, dar cum bloggerul este cel care visează, atunci dorințele autorului devin realitate… și uite așa se înmulțesc bloggerii de carte.

Bloggerii din dorința lor de a crește alimentează orgoliile autorilor români contemporani îmbătându-i cu iluzii despre cărțile pe care le citesc. Atunci când cineva scrie, însă nu laudativ imediat apare supărarea din partea autorilor și nu înțeleg fenomenul. De ce unii scriu prea de bine, iar alți bloggeri strâmbă din năsuc? Simplu, CITITUL ESTE SUBIECTIV. 

E dreptul nostru să citim ce vrem și atunci când scriem să o facem cum știm mai bine.

Visele și bucuria de a citi nu aduc bani pentru a evolua și a transforma miraculos blogul în site. Sunt și cazuri fericite în care costurile sunt reduse, însă de undeva trebuie să scoți banii pentru investiție. Domeniul, găzduirea, tema, IT-istul (ai mare nevoie de unul, iar serviciile costă), factura la net plătită, un calculator/telefon cu puteri cât de cât ok (cu o cataragă nu faci treabă, ți se blochează Windows 95 atunci când ți-e lumea mai dragă) și abia după vin și acele articole care fac magia în mediul online. Asta înseamnă timp investit și multă muncă din partea celor care vor să aducă ceva bun în blogosferă.

Am urmărit fenomenul și am văzut că sunt destui autori care nu sunt pregătiți pentru critică negativă, indiferent că este constructivă sau doar o simplă părere a unui om care i-a devorat cartea.

Mă pot considera norocoasă, am scăpat necoafată, însă nu e timpul trecut. 

Citiți, bucurați-vă și scrieți despre ce doriți. Blogul este făcut pentru vindecat frustrări, în felul acesta împușcați doi iepuri, veți scrie despre ce simțiți și dacă mai aveți energie … despre alții.

PS: Înainte de a arunca cu pietre pentru ceea ce am scris mai sus, vă las o mică parte din cărțile autorilor români promovați gratuit de către Literatura pe tocuri. Veți regăsi recenzii, interviuri, apariții de carte, topuri, lansări la care am participat de-a lungul anilor. 

Reclame

9 comentarii

  1. Mi se pare foarte corect. Este normal sa promovam literatura romana, insa fiecare are parerea lui si o carte nu a fost niciodata pentru toti cititorii. Critica constructiva ar trebui sa fie apreciata. (Am vazut si cateva vitrioluri care nu-si aveau rostul, in trecut, pe vreun blog sau altul). Stiu, nu totdeauna este. Exista autori care se cred infailibili. Nimeni nu este perfect… iar fiecare cititor gaseste altceva in cartea respectiva.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ai pus punctul pe i. Din cauza tuturor celor menționate de tine prefer să scriu doar despre cărți pe care mi le achiziționez singură. Am mai avut colaborări de genul carte-contra recenzie la un moment-dat, dar am renunțat văzând valurile ce se stârnesc adesea pe rețelele sociale…

    Apreciat de 1 persoană

  3. Aflat de partea cealaltă a baricadei, pot să-ți spun că nici aici lucrurile nu stau mereu pe roze. Și autorii și bloggerii sunt oameni, toți au costuri, iar unii au o grămadă de frustrări și nu pot înțelege că ceea ce au scris poate nu este la nivelul la care se așteaptă ei. Într-adevăr, lumea este subiectivă, ce place unuia poate să nu-i placă altuia. Dar o minimă decență profesională tot ar trebui să existe de ambele părți. Ce vreau să punctez, e pericolul generalizării. Nu toți bloggerii sunt cerșetori, nu toți bloggerii scriu ca analfabeții, cum nu toți autorii sunt ciufuți, plini de ei, inculți, șamd. E fix ca în viață, oameni și uameni. Mult spor în continuare și fără să fii coafată 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  4. Nu te coafează nimeni, ai dreptate în totalitate. De cerșit n-am cerșit niciodată 😂 și cardul familiei e bine pus în funcțiune încât să am momente în care să-mi doresc să închid blogul. Nu mă consider un Blogger sunt doar un cititor care încearcă să scrie ceva despre unele dintre cărțile citite. Dacă mai sunt încă pe aici este pentru că am două edituri cu care colaborez și îmi sunt dragi, și că am posibilitatea de a vedea noi apariții, în rest, domnul cu mila.

    Apreciat de 1 persoană

    • Atata timp cat vei lasa in urma ceva, sa te mandresti. Desi nu simti ca esti blogger, te asigur ca acesta este statutul tau. Bun venit in lumea virtuala plina de imperfectiuni. 😛

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.