Lipsa unei rutine își spune cuvântul și dacă tot #stămacasă atunci este prilej de meditație pentru fiecare dintre noi. De câteva zile mă pot considera femeie casnică și Doamne, recunosc, devine depresiv. Mi s-a luat de curățenie, mâncare și alte treburi făcute în jurul cozii. Scriu/citesc articole, discut cu cei apropiați, efectiv îmi ocup timpul cu activități constructive care să nu mă ducă la disperare. Dacă tot sunt la izolare, atunci vă expun motivele personale pentru care o femeie n-ar trebui să fie casnică mult timp.

1. 3 ani pentru creștere copil

Dacă aveți copii și doriți să le acordați întreaga atenție, atunci în 3 ani de zile este timp suficient să le puneți bazele, să se poată descurca singurei la grădiniță. În felul acesta fiecare se întoarce la normalitate – ei în colectivitate și voi la carieră.

Nu sunt mămică și nu vin cu lecții, însă foarte mulți copii au nevoie de ieșit în comunitate, de mers la creșă/grădiniță pentru a se adapta. Oricât ați dori să îi protejați, nu le faceți niciun favor dacă îi dădăciți la infinit. De cele mai multe ori se dă greș cu educația făcută acasă, devenind chiar inexistentă sau se transformă în semnal de alarmă. Se știe că acești 3 ani în mare parte sunt acoperiți de către stat, primiți un venit, nu se simte o gaură mare în bugetul familiei.

Eu am fost crescută de bunici pentru că la trei luni mama s-a întors la muncă. Alte alternative nu avea și pentru toți a fost greu. Nici vorbă de bonă, lapte praf sau alte tehnologii. Acum situația s-a schimbat, însă dragi mămici, cumva și mentalitatea trebuie să se adapteze.

2. Renunțați la prostia cum că femeia stă la cratiță și bărbatul aduce bani în casă

Devine desuet, însă din păcate sunt destule persoane care cred aceste baliverne. Se mărită cu un bărbat care nu-i în stare să-și întindă farfuria în față și crede că dacă îl răsfață îi face un bine. Nu vă mai mințiți și renunțați la titulatura de expertă în mânuitul cratiței sau în ale menajului.
Vă respect pentru efortul depus, în fond munca în jurul casei nu se termină niciodată (am trăit la țară și știu ce înseamnă), mereu se găsește ceva de făcut, însă nimeni nu vă ridică statuie. Chiar și așa, vine un moment când puișorii zboară și cratițele nu mai rulează pe patru ochiuri, singurele care tânjeșc după intensitatea activităților sunt femeile. Dacă ei cresc, faceți și voi la fel.

3. Casnice și depresive

Nu-i de glumă, dar după un anumit timp se instalează inutilitatea și depresia. Oricât și-ar iubi familia, femeile au nevoie de propria lor plasă de siguranță. Multe nu citesc, nu se îngrijesc, nu desfășoară alte activități educative sau care să le pună o pauză în rutină, să le scoată din conul acela de umbră. Văd numai casă și casă.

4. Casnice și fără o sursă de venit, automat fără asigurări de sănătate

Această pandemie ar trebui să deschidă ochii multora, să înțeleagă că lipsa unei surse de venit poate duce la un declin. Cu ani în urmă am trăit pe pielea mea reducerea drastică a veniturilor (prinsesem afurisita de criză din 2010), mergeam la muncă și mă gândeam la imposibilitatea plătirii ratelor, deja vedeam cum vine banca și mă lasă fără ceea ce aveam. Mă simțeam singură, deși nu eram, mă luptam cu gândurile, dar mai ales mă luptam cu mine.
Atunci am înțeles cum este criza și mi-am dorit să nu retrăiesc experiența. Tot atunci am făcut ceva pentru mine, am citit mai mult decât făceam de obicei și am devenit blogger amator. Mă căutam și nu știam cum să îmi focalizez frustrările, trăirile, să evit gândurile, certurile și hăul care mă bântuia.
De asta astăzi scriu acest articol, să vă avertizez, să vă fac să înțelegeți că a sta acasă, fără a avea un venit constant, ci numai de dragul artei, nu este o soluție.

5. Statul degeaba poate scădea stima de sine sau vă poate duce în cealaltă extremă (în traducere = vă prostește)

Aici mă refer la două categorii de femei:
a) femeia bună la toate – stă acasă, muncește ca o sclavă și nu mai știe cum arată o oglindă. N-are bani de ruj sau de haine care să îi dea o stare de bine pentru că ea știe un singur lucru – să muncească non stop. Nu merge în vacanță, nu are timp de ordine în casă, copiii se cresc unii pe alții, iar timpul pare să îi fie dușman. Trăiește ca să muncească. Deși are cele trebuincioase, banii nu-i ajung niciodată pentru că o duce de azi pe mâine.
b) prințesa din turn – stă acasă și toată ziua freacă menta. Îi este lene să facă ceva concret, nu muncește, dar nici nu citește, butonează telefonul, se uită non stop la tv, se simte plictisită de moarte, neîndreptățită, nu se ocupă de educația copiilor (abia dacă le acordă atenție) și se comportă de parcă banii soțului sunt de fapt ai ei. I se potrivește de minune titulatura – La față păpușă și la fund … mătușă.

Doamnelor, scoateți capul în lume și vedeți cum arată exteriorul. Îndrăzniți să fiți independente, nu este o crimă să recunoașteți că statutul de femeie casnică nu vi se potrivește. Sunt femei care se străduiesc să miște ceva, să evolueze, nu să se prostească.

Punctul meu de vedere este subiectiv, dar, rar se întâmplă ca o femeie casnică de mulți ani să revină în câmpul muncii. Le este greu să se adapteze și atunci când o fac, se referă strict la considerente financiare. Dacă ar fi după ele, cratița le este confidentă.

Nu așteptați o minune, urmați cursuri online, citiți cărți (nu este nevoie să le cumpărați, există biblioteci, prieteni care le pot împrumuta), depășiți-vă condiția, nu mai căutați scuze și regăsiți-vă.
De cele mai multe ori din frustrări pot ieși lucruri faine, nu vă mai izolați în neștiință, luați-vă viața în mâini și evoluați.

Aveți prea multe opțiuni, important este să vă doriți.