Sunt imperfectă și n-am ce face, însă o mică parte din mine vrea să se destăinuie. Mi-am dat seama că am doar 8 lucruri la care NU mă pricep (cam puține, recunosc), să-mi fie cu iertare. Oricât aș vrea să progresez, nu-mi iese. Nici măcar statul ăsta pe tușă nu m-a ajutat, dar poate voi revizui lista peste vreo 10-20 de ani, cine știe. 😉

1. Să mă prefac🤞🤞

Oricât aș vrea, nu-mi iese. De asta nu voi face complimente gratuite de dragul artei. Uite că nu-mi iese să spun cuiva ce persoană „minunată și sofisticată este„. Cuvintele mi se opresc în gât, sunt precum Camila Cabello în Liar, mă sufoc cu complimentele.
Dacă nu plac pe cineva, îl evit, nu ne călcăm pe bătături de dragul artei.
Ce să mai, aș zice că mi se potrivește mănușă varianta: din topor. Sunt delicată ca un mărăcine, însă dacă cineva îmi ajunge la suflet, rar se întâmplă să iasă. Probabil de aceea și felul meu de a fi este diferit.

Decât prefăcută și cu mulți oameni care mă adulează, mai bine fără faimă și cu oameni de calitate alături.

2. Să cânt👀

Nu-mi place să-mi aud vocea. La școală aveam note decente, însă nici nu excelam la vocalize. Dacă totuși vrei să dau vreun concert în baie, vei avea de așteptat mult și bine. Slavă Domnului că există playlist pe youtube.

3. Să fac prăjituri sofisticate🎂🍰

În bucătărie creativitatea este indicată, însă eu când n-am ceva din lista de ingrediente, improvizez. Poate să-mi iasă ceva divin, însă poate să fie un dezastru.
Cei care apreciază aspectul în proporție de 100%, sigur n-ar trebui să îmi facă o vizită, le-aș da zenul peste cap. Mizez pe gust și pe bucuria de a găti cu mânuțele mele, asta înseamnă un plus.

4. Nu știu să tund🐐

Pardon, știu, dar iese un căprit sexy, de nu mai ieși din casă.
Aș face mare economie dacă i-aș face freza soțului, însă n-am cu cine negocia. Am văzut de curând o foto cu Zuchanberg (l-am botezat de curând), în timpul unei sesiuni de tuns. Soția îi aranja freza. Dacă al meu soț ar fi mai miliardar decât miliardarii, sigur ar alege să-mi facă cont separat numai să nu apar în scenă.
Scriam cuiva că „Soțul m-ar plăti să NU mă ating de capul lui. 😁Cred că după ce distrug suficiente capete, ar fi în stare să accepte ceva free. Și cum eu ador să-l fac permanent, mai bine mă aleg cu banii ca să-l evit. 😉”

5. Nu știu să fac șpagatul🐍

Ce bine că n-am nevoie de el. Atunci când eram micuță și cu visuri de neatins, speram să ajung balerină. Știu, aiurea, dar așa credeam, mai târziu m-am convins că pot fi orice altceva.
Unii se mișcă atât de bine, sunt delicați, sensibili și da, fac șpagatul. Nu și mie… probabil că mi-a ieșit când eram bebelușă, în timp ce-mi rodeam degetele de la picioare de plictiseală.

6. Nu știu să fac manichiură perfectă💅

Am încercat de multe ori și nu-mi iese. Sunt pretențioasă, nerăbdătoare și dau rateuri. Dacă mi-aș pune mintea, sigur aș reuși în timp și cu exercițiu, însă n-are cine. Așadar, merg pe clasic, culori multe și după stare le combin.
Sper să îmi schimb perspectiva și să progresez pentru că este un aspect ce-aș dori să-l am drept atuu.

7. Nu știu să creez poezii

Am avut tentative amuzante, uneori de nevoie. Țin minte că una era temă în liceu la limba franceză, o poezie despre mama, n-a ieșit grozavă, dar era cu dedicație. O altă nebunie a fost când mă plictiseam de moarte prin 2018 în metrou, dimineața devreme și cu telefonul la purtător. I-am zis poezie de metrou, un joc de cuvinte cu care s-a delectat un număr limitat de persoane. Inițial mă gândisem să nu exemplific, dar am zis că poate zilele sunt banale și să vă țin pe linia de plutire. 😉

Avertisment: Nu dați cu pietre la final pentru că textul trebuie luat ca atare, un joc de cuvinte rătăcite.

Jocuri de cuvinte sau Pamflet

Un zâmbet, o floare,
Sau o rază de soare,
Nimicuri ce contează,
Ele ne înseninează.

Îți vine să schimbi lumea,
Să faci ceva bun
Însă nu asta contează,
Nu azi, nu acum.

Ne dorim o schimbare
Un suflu, ceva nou
Însă nu asta contează
Nu azi, nu acum

Luptăm cu destinul
Cu noi, cu vecinul
Ne certăm cu sistemul
Visăm la ceva bun.

De ce să o luăm razna,
Să fim diferiți
Mai bine trăim viața
Așa cum simțim.

8. Nu mă pricep să vorbesc în public

Atunci când simt că ajung în centrul atenției mi se ridică nivelul de trăi, vocea devine lunatică și eu extrag replicile din creier cu penseta. Cine și-ar dori să vadă pe cineva că vocalizează sau mai rău, să-l compătimească în timp ce secundele se opresc?
Evit cât de mult pot pentru că nu-mi place, însă din când în când sunt nevoită să accept compromisuri. Nu știu cum va fi viitorul, ce pot să îmi promit este să încerc, să nu mă ascund după fricile ce mă macină.

Cam atât cu lucrurile la care nu mă pricep. Am și alte calități sau frustrări, însă acestea s-au dorit să fie scrise.

Dacă și voi sunteți măcinați de propria conștiință, puteți să acționați. Nu vă speriați că vă lipsește perfecțiunea sau că nu străluciți în toate. Discutați despre sentimentele care vă frământă, nu vă interiorizați pentru că nu vă considerați în ton cu vremurile.

Axați-vă pe momentele relevante și prețuiți-vă. Și eu am făcut la fel. 

Fotografie creată de Gustavo Fring, de la Pexels