De ce continui să-mi exprim gândurile? Ce mă motivează?

Mereu am scris purtată de acel sentiment că trebuie să mă exprim. Așa au apărut primele articole, foarte multe neinspirate sau cu greșeli, însă erau gândurile mele și le consideram „perfecte” pentru că prindeau viață în online. Peste ani, gândurile au rămas la fel de imperfecte, dar bucuria de a cunoaște oameni noi, de a le insufla speranță, m-a făcut să continui. 

După ani de zile, am reușit să regăsesc cu ajutorul rețelelor de socializare o parte din oamenii dragi, cei care mi-au fost alături de-a lungul timpului. Deși am vorbit de multe ori despre experiențele mele, sunt puțini cei care mă știu cu adevărat sau mă înțeleg. Probabil pentru că sunt o carte deschisă, însă foarte puțini au răbdare să mă citească. 

Mi-am arătat gratitudinea dedicând articole persoanelor minunate din viața mea, celor care au apărut atunci când aveam nevoie. Am reușit să strâng o întreagă familie, oameni care au rămas de-a lungul timpului, în pofida greutăților sau a lipsei comunicării. De ce? Simplu: Prietenia adevărată nu are la bază telefoane zi de zi, ci momente care te leagă. Evident că atunci când împarți nimicuri și creezi conexiuni, ele rămân în timp. De aceea mă pot lăuda cu prieteni care nu-s de fațadă, ci sunt magici, cei cu care simt că am încheiat discuția acum o zi, deși n-am vorbit de săptămâni, luni sau ani. 

De astfel de oameni ar trebui să avem parte măcar de câteva ori în viață. Să simțim că avem cu cine discuta. 

Cu puțin timp în urmă o prietenă îmi scria pe WhatsApp. Mesajul ei mi-a plăcut atât de mult încât l-am salvat în notițele mele, cu gândul de a-l reciti atunci când mă pierd. Este unul din oamenii memorabili, pe umărul căreia am plâns, am râs sau am spus prostii. Nu mi-a fost teamă să fiu imperfectă, să fiu eu.

Astăzi mesajul ei îl împărtășesc cu voi pentru că ar fi păcat să-l păstrez numai pentru mine. 

Acesta este răspunsul la întrebările mele: De ce continui să-mi exprim gândurile? Ce mă motivează? 

Cu cât citesc mai multe articole scrise de tine, cu atât îmi dau seama că tu ai reapărut în viața mea cu un scop anume. O să mă dumiresc până la urmă de ce D-zeu a hotărât așa, să ne pierdem și să ne regăsim, ceea ce știu sigur este că ești o sursă de inspirație pentru mine, ține-o tot așa!

Îi mulțumesc pentru că-și face timp mereu să-mi lase o vorba bună sau o concluzie la ceas de seară.

La final, aș dori să mulțumesc tuturor celor din umbră pentru impuls, încurajări și timpul acordat. Energia pozitivă o iau din fiecare și deși nu știți, voi mă motivați să continui. Să rămân aceeași EU. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.