Mereu am visat să am propria oază de relaxare, să găsesc locul care să îmi lase senzația de acasă. De câteva luni urmăresc închirierea unei locuințe, o casă cu condiții de bun simț și grădină. Statul acasă în ultimul an a fost o lecție pentru mulți dintre noi să ne reorientăm. În cazul meu, nevoia de schimbare a intervenit de curând. Am pornit aventura urbană apelând la agenții și site-uri de profil, dar din păcate cererea pieței a depășit așteptările tuturor și m-am trezit că mă lovesc de diferite bariere.

Ce m-a dezamăgit în aceste căutări:

Fotografiile nu corespund cu realitatea

Agențiile promovează locuințe ce nu reflectă starea reală a locuinței, ele oferă iluzii. Mergi să vizionezi case care n-au văzut mână de zugrăveală de ani întregi și se potrivesc cu expresia românească: la față păpușă și la spate mătușă.

Fără să vrei, simți dezgust și numai senzație de acasă nu este. Timp pierdut pentru nimic.

Prețuri umflate, închiriezi ziduri, nu o ambianță

De la prima vedere îți dai seama dacă merită să întrebi de complezență ce costuri au lunar sau dacă locuința respectivă are verificările la zi. Nici vorbă să dai un răspuns pozitiv, efectiv mergi mai departe.

O simplă văruială, o curățenie minimă cu aspiratorul face diferența atunci când prezinți un produs. Afacerea cu imobiliare pentru mulți este o rețetă de succes, dar trebuie să deschizi bine ochii când îți schimbi obiectivele. A căuta o locuință poate fi un chin.

Indiferență din partea agenților

Politica agențiilor se pliază pe cerere și ofertă, iar când solicitările sunt prea multe, acestea pierd controlul. Poți aplica pentru o închiriere, dar anunțul să nu fie de actualitate. Și te trezești la câteva săptămâni că nu ai habar de ceea ce ai văzut și ce nu.

Un alt dezavantaj este lipsa de timp sau de implicare a agenților de a te informa prin mesaj standard că acea casă nu mai este în vizor. Sunt locuințe cu status inactiv și în același timp mulți fraieri aplică pentru ele.

Lipsa de comunicare dintre agent și proprietar

Au fost situații când am mers să văd o casă și proprietarul zugrăvea locuința, fără să aibă habar că cineva îl va deranja în acest proces. Locuința era o debandadă, agentul străduindu-se să facă abstracție de acest inconvenient și să ne introducă în peisaj. Pentru prima dată am fost pusă în ipostaza de a mă descălța într-o locuință jegoasă la o vizionare. Am încercat să fiu politicoasă, să respect regulile (porți mască, nu atingi etc.) și să mă abțin de la remarci răutăcioase.

Oriunde ne-am afla, astfel de practici sunt deja fumate, însă când le trăiești pe propria piele înțelegi fenomenul. Societatea s-a schimbat atât de mult încât profitul dezumanizează și lucrurile merg pe repede înainte.

Nu mă aștept să găsesc casa ideală, dar nici să arunc cu banii pe fereastră pentru nimicuri. Vreau să vin cu drag într-un loc confortabil și mai devreme sau mai târziu voi reuși.

Photo credit Nastya Dulhiier – Unsplash