Din când în când avem nevoie de o descătușare de emoții, să refulăm și de ce nu, să ne eliberăm. Vă propun să experimentați și să vedeți ce iese. Înainte de a vă povesti, am încercat marea cu degetul m-am gândit să dau curs unui test propus de o prietenă. Și cum imaginația nu are nevoie de prea multe detalii pentru a se dezlănțui, tot ce ne trebuie este un colțișor, să ne putem relaxa câteva minute.

Așa am ajuns eu să dau foc oamenilor și gândurilor. Nu-s o piromană în viața reală și ca orice om cu capul pe umeri, nici să mă „ard” nu vreau, dar, era și păcat să nu încerc. Prietena mi-a dat acest pont ca să-l pot folosi atunci când simt nevoia să închid niște uși și vreau să răsuflu ușurată.

Așadar să începem și să dăm foc.

Alegem locul: Mare și soare sau munte și răcoare sau într-o grădină cu verdeață … ce să mai, oriunde estimăm că ne relaxăm.

M-am gândit că la malul mării ar fi fascinant, să simt cum adie briza, să-mi fie cald, să ajungă apa la picioare în timp respir aer curat. Să mă plimb puțin pe nisip și să aleg drumul către eliberare. La câțiva pași de mine remarc niște trepte de lemn care mă poartă către o clădire impresionantă. Are o terasă, șezlonguri și o priveliște care mă cucerește la prima vedere. La ferestre remarc cum aerul mișcă perdelele, semn că în interior cineva vrea să mă îmbie și să intru. Prind curaj și pășesc în casă. Livingul este primitor și îmi lasă impresia că aș putea să stau liniștită în concediu, să uit de mine, de rutină, dar cum am un scop bine stabilit, ușa pe care am deschis-o îmi va oferi șansa unei noi oportunități.
Culorile care mă înconjoară, mobila fermecătoare, îmi dau senzația de confort și n-aș vrea să distrug ceva cu nesăbuința mea.

Acum partea mult așteptată și care o ador – din pardoseală se deschide o trapă și la scurt timp se poate remarca o minunăție de foc. Însă nu focul iadului, ci unul ce arde mocnit, dornic să înfulece gândurile nesănătoase, oamenii care mă încarcă negativ, amintirile neplăcute care m-au bântuit ani la rând, dând impresia că le car zi de zi. Și cu cât mă gândesc adun și adun și adun.

N-am făcut rău altora, dar asta nu înseamnă că oamenii au răspuns la fel. Foarte mulți au profitat de bunătatea mea și m-au dezamăgit. Așa că aleg un om, un gând sau orice altă circumstanță și o arunc în flăcări. Fiecare procedură mă lasă mai ușoară și la final zâmbesc. Am scăpat de corvoadă, am dat foc oamenilor și gândurilor fără să mă ard.

Trezirea la realitate se transformă în ceva plăcut și în cazul meu, experimentul și-a atins scopul.

Dacă și voi simțiți nevoia, ar merita să încercați. Nu aveți ce pierde, la final nu vine poliția să vă aresteze pentru că totul se face mental. O descătușare binemeritată.